Nu lăsa sufletul să moară,
Oricâte ţi s-ar ȋntâmpla,
Iar dacă lumea te doboară,
Să faci o lecţie din ea!

A fost – de-ar mai fi iară –
Din neamuri tracice, regeşti,
O prea frumoasă ţară.

În poveste copacilor goi
Scârțâind într-o singură ușă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc și cenușă