Copaci fara padure , versuri de Adrian Păunescu interpretate de Tatiana Stepa
În poveste copacilor goi
Scârțâind într-o singură ușă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc și cenușă
Doi copaci, fără frunze, pe drum
După cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul
R.x2 : Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure?
Toată vara a fost numai foc
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe loc
Cade ultima frunză spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe
R.x2 : Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure?
Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine
R.x2 : Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure?
( Adrian Păunescu )