„Călcatura ursului” - un obicei terapeutic românesc.
În tradiția populară românească ursul era considerat un terapeut de seamă care vindeca durerile de spate și vindeca frica copiilor cu fire de păr din blana lui afumată.
Ursarii erau considerați profesioniști, erau îmblânzitori de urși și erau răspândiți în toată Europa. Cei care practicau această îndeletnicire erau de cele mai multe ori proveniți din familii sărace (nu neapărat de etnie romă) și îmblânzeau urșii pentru a oferi spectacole doritorilor de divertisment dar și pentru practicarea unor ritualuri magice. Aceștia erau prinși de când erau pui, castrați si apoi crescuți și dresați de către cei care urmau să le devină stăpâni.
Ritualurile se bazau pe concepția populară că urșii pot aduce noroc în gospodărie sau pot feri de pericole. In folclorul din zona românească exista și obiceiul numit "călcatura ursului" care constă în vindecarea anumitor boli , precum artrita, reumatismul, malaria sau febra. De asemenea se considera că călcătura ursului vindeca de sperietura, de deochi, sau farmece sau chiar oferea tinerilor fertilitate si noroc in căsnicie.
- Procesul terapeutic
Practica terapeutică consta în masarea spatelui bărbaților prin călcarea lor de către urs la începutul primăverii. Țiganii ursari mergeau prin sate, cu ursul legat in lanț și colindau din casă în casă.
„Joaca bine Moș Martine
Ca-ți dau pâine și masline !”
„Călcatura ursului”- România, anul 1946
Capul familiei colindate se culca pe burtă pentru a fi călcat de urs pe spate. La comenzile ursarului, ursul se lăsa mai greu sau mai ușor, se așeza pe „pacient” etc. Bărbații călcați de urs erau convinși că vor deveni mai puternici și că vor fi feriți de dureri de spate de-a lungul anului. Cu acest prilej femeile smulgeau, dacă puteau, fire de păr din blana ursului pentru afumarea copiilor bolnavi de sperietură.
Ursul iși transfera astfel mana luând asupra sa toate slăbiciunile, mai mult sau mai puțin imaginare ale bolnavului. Toate aceste dureri, anemii sau melancolii erau catalogate ca „umbre”. In schimb, femeile însărcinate și tinerele măritate nu aveau voie sa privească niciodată în ziua nunții un urs dansând. Dacă o făceau dăunau caracterului viitorului copil.