Trei tipuri de ceas cu flacără, cunoscute încă din antichitate

• Ceasul lumânare

În China, în calitate de ceas era adesea folosită o lumânare fabricată din rumegușuri (pudră) speciale de lemn. Pudra de lemn era amestecată cu tămâie, din amestecul dat se rulau lumânări de diferite forme (cel mai adesea spirale). Această compoziție asigura o combustie uniformă. Lumânările puteau arde chiar și luni întregi fără să necesite careva întreținere.

Ceasul cu flacără chinezesc mai putea fi folosit și ca ceas deșteptător. Astfel, în interiorul lumânării, în anumite locuri special calculate, erau indroduse bile de metal, iar când flacăra ajungea la locul cu pricina, lumânarea se topea făcând ca bila să cadă într-o vază de porțelan, emițând un sunet puternic.

Tot în China, au fost utilizate pe scară largă lumânările segmentate: arderea unui segment de lumânare corespundea unei anumite perioade de timp. Pe fiecare segment al lumânării se puteau adăuga ierburi aromate, astfel încât în ​​fiecare oră lumânarea să emane un miros diferit.

Începând cu secolul XIII, ceasurile - lumânări s-au răspândit și în Europa, în mare parte în rândul conducătorilor.
 

• Ceasul lămpă

Într-o lampă din lut sau sticlă era turnată o anumită cantitate de ulei și era selectat un astfel de fitil, pentru ca acesta să ardă o anumită perioadă de timp. În mare parte astfel de ceasuri erau folosite de către mineri, care turnau în lampă o cantitate de lichid suficientă ca aceasta să ardă 10 ore. Când se termina uleiul, ziua lucrătoare se încheia.
Ceasurile de tip lămpă erau mai bombate adesea în partea de sus pentru a scădea uniform nivelul de ulei: atunci când există mult ulei, presiunea lui este mai mare și arde mai repede decât atunci când cantitatea de  ulei este mai mică, înseamnă că un volum mai mare arde în același timp mai repede, dar datorită extinderii lămpii în partea de sus și îngustării în partea de jos, nivelul uleiului va scădea mai încet, iar flacăra va arde mai mult timp.

• Ceasul fitil

Acest tip reprezenta un fitil din metal, înfășurat cu o coajă dintr-un amestec de gudron cu rumeguș, la care, la anumite intervale, erau atașate bile de metal.Prin urmare, arderea firului provoca o cădere puternică a bilei, ceea ce indica că a trecut o anumită perioadă de timp.